Merry Christmas & A Happy New Year

Un "prostanac" a pierdut si altul a castigat

Am urmarit cu antentie alegerile din tarisoara in speranta ca voi descoperi anul acesta o urma de maturizare in popor dupa douazeci de ani de capitalism si de asemenea o urma de demnitate si responsabilitate in folosirea stampilei magice insa mare mi-a fost dezamagirea. Nici romanii din diaspora nu s-au aruncat departe de trunchi, votul acestora finalizand "opera" deja prost inceputa. Probabil mai multe din valorile amintite mai sus au avut cei care au ales sa nu voteze, in acest fel eludand sa poarte o parte din responsabilitatea ce le-ar fi revenit pentru dezastrul ce se prefigureaza. Dar cui sa vorbesti despre dezastru cand poporul este inca prea ocupat sa consume punga de zahar si bidonul de ulei primite pentru votul lor. Cat de ieftin ne-am vandut!Nu-i asa?
Rezultatele preliminare la iesirea de la urne au fost singurul lucru care mi-a mai descretit fruntea(umor negru). Au fost practic o reeditare a proverbului "nu zi hop pana nu sari gardul", astfel ca un "prostanac" a pierdut si altul a castigat. In realitate ambii castigand, singurul perdant adevarat fiind poporul roman asa dupa cum ne-am obijnuit deja. Dar...fiecare popor are conducatorii care si-i merita, fraternizez insa cu victimele colaterale.

Praf de ciment, lacrimi, si inimi impietrite

Multi ani au trecut de cand sufletele care trudesc pe santierele "cizmei" nu au mai avut o sedere odihnitoare in patria mama deoarece patria adoptiva le consuma toate resursele si le monopolizeaza toate energiile.
Cu toate ca viata nu pare prea roza dintre ruinele caselor de piatra, nici susurul apei sau cantecul pasarilor nu se aude datorita huruitului picamarelor cat despre admirarea unui apus de soare, acesta se vede cam greu printre macarale, exista o determinare puternica de a nu a renunta la obiectul trudei izvorata din nevoia de sigurantei financiare. Siguranta financiara isi are importanta ei, cu toate acestea insa, nu este oare pretul platit prea mare? Viitorul va decide! Pentru un moment insa acesti oameni traiesc in praf de ciment, lacrimi si...inimi impietrite.

Salutari de pe "taramul fagaduintei"!

Daca credeti ca am ajuns in Rai va inselati cu siguranta. Nu sunt decat pe pamantul fagaduintei multor romanasi si anume Europa Occidentala mai precis Italia. Motivul pentru care destinul m-a purtat pe aceste meleaguri este cel clasic: nevoia de bani. Cu aceasta ocazie as dori sa imi cer scuze fata de admiratorii acestui site datorita absentei mele destul de indelungate si as dori sa le spun ca nu i-am uitat ci i-am purtat in suflet tot acest timp. Multumesc celor care au continuat sa ma viziteze si ii asigur ca nu voi mai absenta asa de mult si daca vor ramane pe aproape ii voi surprinde din cand in cand cu articole interesante si poze de pe teren;).Ohh....apropo salutari tuturor de la papa!:))

Take care!

Muzica nu zgomot;)

P.S. M-am hotarat sa permanentizez introducerea unei piese muzicale din cand in cand din consideratie pentru NOI;)

Lumea nu are loc pentru cei "slabi"!

Cred ca stie toata lumea despre ce vorbesc. Nu o data am auzit spunandu-se ca lumea in care traim este o jungla, ca cei mari subjuga pe cei mici, ca cei mici exista doar pentru a-i servi pe cei mari si ca sa puna capac am auzit si o expresie folosita de cei mari din tara cizmei, Italia, care spun: "toti sunt utili dar nimeni nu este indispensabil". Astfel dar, cine sunt cei slabi? Sunt cei care din vari motive nu au reusit sa se adapteze acestui veac fara scrupule. Sunt cei care probabil aleg sa-si pastreze demnitatea chiar cu pretul saraciei sau a expunerii lor la prejudecatile marilor mase sau poate sunt cei care mai au o coarda sensibila in sufletul lor si care sunt dezamagiti zilnic de lumea in care traim.
Cu toate ca de cele mai multe ori aceste persoane ar merita recunoastere, onorare si promovare nimeni nu o va face pentru ca lumea nu are loc pentru cei "slabi". In ciuda faptului ca suntem zilnic bombardati cu sloganuri propagandiste despre toleranta si libertate cei care sunt diferiti sau "slabi" sunt zilnic persecutati emotional de catre ceilalti. As vrea insa sa pun la incheiere o intrebare care zic eu ca se impune: oare cine sunt cei cu adevarat slabi, persecutorii sau persecutatii?

Cartea de pe noptiera mea

Ma gandeam ca ar fi interesant sa introduc o noua rubrica pe blog si anume: "Cartea de pe noptiera mea", in care sa va povestesc ce mai citesc si sa va fac un scurt rezumat al cartii.
Asa ca am sa incep cu cartea: PRIMEJDII, INCERCARI, MIRACOLE care este povestea vietii Sef Rabinului Dr. Moses Rozen. Este o carte incitanta, dupa cum se deduce si din titlu, care descrie viata evreilor din Romania si incercarile prin care au trecut acestia in perioada comunista pana la "Alia" adica exodul acestora spre Palestina, actualul Israel. "Primejdii, Incercari, Miracole" va va tine cu sufletul la gura si va va da o noua perspectiva in viata, determinandu-va sa apreciati mai mult ceea ce avem acum si anume: libertatea.
V-o recomand cu caldura!

Spune NU kitschului!

Uitandu-ne in jurul nostru, observam ca in orice domeniu suntem asaltati de non-valoare, de kitsch care ni se livreaza ca ceva valoros, fiind de cele mai multe ori camuflat in variate feluri. In imbracaminte, in muzica, in gandire (chiar ni se propun si unele tipare de gandire asa zis moderne), in comportament, in felul de a ne petrece timpul liber, in ceea ce mancam, in obiectele pe care ni le cumparam si lista poate continua. In toate acestea, si in multe altele ni se induce ca nu suntem "cool" fara ca ele sa fie intr-un anumit fel. De fapt ce inseamna sa fii "cool"? Eu niciodata nu am inteles semnificatia acestui termen. Poate vreunul dintre cititori ma lumineaza si pe mine. Exista in ziua de astazi o goana nebuna dupa nou, dupa modern ca si cum modernul ar fi o valoare in sine. Cele vechi sunt uzate moral, fara valoare, dar noul...si completati voi! Astazi ni se spune ca trebuia sa fim "la moda"! Cine hotareste in ce directie se indreapta moda? Ce avantaj are acel cineva daca suntem noi la moda? Care sunt efectele asupra noastra ale imbratisarii modei? Prea putini isi pun asemenea intrebari, majoritatea imbratisand tendintele modei fara nici o rezerva. Astfel ca preocuparea mea se indreapta spre posibilitatea de a evita toata aceasta tevatura prin formarea unui stil propriu care sa ne confere individualite fara insa a ignora valorile tuturor timpurilor. Probabil varianta cea mai sanatoasa este sa cantarim atat noul cat si vechiul si sa adoptam din fiecare ce este bun ca prin imbinarea armonioasa a acestor elemente personalitatea noastra sa straluceasca si sa fim liberi de sclavia modei. "Spune NU kitschului" trebuie sa fie demersul nostru pentru noi!

Pentru cei care iubesc muzica buna!

Muzica nu zgomot!

M-am intors!

Multumesc ca m-ati vizitat si in absenta mea!
Nu recomand nimanui sa mearga in vacanta in "land of choice" deoarece cu aceeasi bani se poate merge in Grecia sau in alte locatii europene unde conditiile sunt incomparabile. Facand abstractie de plajele destul de murdare si neingrijite si apa cu alge iata ce puteti gasi:



Eforie Sud



Baietii la volei (Eforie Sud)





Eu si baietii la "o bila"(Eforie Sud)





Plaja Mamaia



Imagine reprezentativa atat pe Constanta cat si pentru Romania! In spatele baiatului care cersea era un Audi Q7 intalnindu-se astfel cele doua extreme sociale dominante in tarisoara!

Vine vacanta...cu trenul din Franta!;)

Dragi prieteni ai acestui site. Voi pleca in vacanta pentru cateva zile. Ca orice valah care se respecta unde sa ma duc decat la Pontus Euxinus? Inainte insa sa plec, va las ca tema de casa, sa mai vizitati siteul si sa va exprimati opinia la rubrica comments legat de oricare dintre articole si daca nu e prea mult sa votati si la poll. Promit ca la intoarcere sa va povestesc cat de neagra a fost...marea binenteles. Sper sa nu se ia culoarea la vacanta ca la romanica s-a luat deja!:D

BRB!;)

P.S. Poate ma surprindeti cu un numar mare de comentarii dragi prieteni!

Sinceritatea ca alternativa la comercializare

Cu totii am experimentata perioada adolescentei cand ni se parea ca nimic din ceea ce eram nu era bine si incercam ca prin diferite trucuri sa iesim in evidenta, sa ne remarcam. Cel mai adesea incercam sa schimba cate ceva la exterior in felul de a ne imbraca sau de a ne pieptana. Mai apoi descopeream ca schimbarile nu aducea rezultatele scontate. Acest fapt este determinat de dorinta fiecaruia de " a se vinde" mai bine, de a fi mai apreciat, mai popular.
Cu alte cuvinte omul are tendinta ca la orice varsta sa se comercializeze mai evident fiind acest fapt in adolescenta. M-a preocupat mult in ultima perioada de ce omul are tendinta sa se schimbe(de cele mai multe ori in rau) chiar si atunci cand nu este cazul si care este solutia sa fie totusi apreciat fara schimbari inutile. Astfel ca alternativa care o propun comercializarii este sinceritatea.
Majoritatea celor care ne inconjoara sunt sensibili la aceasta trasatura de caracter tohmai datorita faptului ca este destul de rara si astfel ca s-ar putea sa constatam ca vom dobandi mai multa apreciere in acest fel si vietile noastre vor fi mai echilibrate. Chiar daca nu se va intampla asa, nu inseamna ca noi suntem pe un drum gresit ci ca momentul in care "am ales" sa ne nastem nu a fost unul tohmai propice!:)

Sa (re)descoperim valorile muzicale!

John Denver este compozitorul acestei superbe piese si o dedic tuturor cititorilor mei!

Religia pasiune pentru forma fara continut

Si parca aud sacerdotii “smiorcaindu-se” ca li se golesc bisericile chemand parca intr-o ultima sbatere in speranta ca vor mai auzi inca o data zambetul tinerilor (altadata deranjanti), ganguritul pruncilor (care intrerupeau discursul), discutiile dintre enoriasi in pauzele dintre ceremonii dar acum… sunt de domeniu trecutului. Tot ce a mai ramas sunt zidurile reci si cateva suflete chiar mai reci decat acestea.
Valoarea unei biserici sunt oamenii, ei dau culoare si sens acelor cladiri. Ei trebuiesc pretuiti in ciuda faptul ca unii poate nu ating “altitudinea” celorlati sau poate cei care masoara altitudine altora ar trebui sa se focalizeze pe a lor isusi mai intai.
Astfel ca e timpul sa se inteleaga ca religia nu se face de la amvoane, piedestaluri, balcoane si alte inaltimi bisericesti ci ea se face de la acelasi nivel, de jos, de pe covoarele partasiei si a impreunei simtiri.
Dar in loc de aceasta am transformat religia intr-o pasiune pentru forma fara continut. Intr-o pepiniera a demagogiei si a ipocrizei , intr-un castel in care…parafrazandu-l pe un cititor: daca Hristos ar veni maine nu ar putea intra decat cu pasaport . Si asistam astfel la nasterea unei noi generatii si implicit a unei noi europe “post-crestine”.

Quo vadis religia?

Dragi cititori, pentru astazi am ales subiectul acesta deoarece navigand pe internet am descoperit un articol legat de religie in UE din care s-ar zice ca facem si noi parte si m-am gandit ca ar fi interesant sa va impartasesc si voua cate ceva din articol si sa tragem impreuna cateva concluzii. Nu am in vedere prin acest articol sa ma adresez vreunui public specific, nici promovarea vreunei denominatiuni. Ceea ce voi incerca este o tratare generala, pentru publicul larg deoarece nu cred ca ar fi vreo persoana care sa fie straina de acest subiect prin insusi faptul ca suntem inconjurati de religie si de manifestarea ei in cele mai diverse forme, si pe cat de diverse sunt religiile pe atat de diverse pot fi si opiniile in aceasta privinta. Sigur ca subiectul este deosebit de vast si nu poate fi epuizat tocmai de aceea nu am de gand sa ma avant foarte mult in filosofia religiei si nici sa ma erijez in vreun parinte spiritual. Ceea ce voi face insa este sa las cifrele sa ne vorbeasca.
Astfel Wikipedia prezinta Uniunea Europeana ca o uniune seculara, nefiind in vreun fel legata oficial de o religie in ciuda faptului ca in cateva state exista o religie oficiala, religia dominata fiind crestinismul. Erubarometrul din 2005 la intrebarea „Credeti in Dumnezeu?” arata astfel: in Estonia 16% cred in existenta unui Dumnezeu, 54% cred in existenta unei forte superioara, 26% nu cred deloc; la polul opus se afla Malta unde 95% cred in existenta unui Dumnezeu, 3% cred intr-o forta superioara si 1% nu cred in nimic. Situatia altor state este urmatoarea: in Marea Britanie 38% cred in existenta lui Dumnezeu, 40% cred intr-o forta superioara, 20% nu cred in nimic, in Ungaria 44% cred in existenta unui Dumnezeu, 31% cred intr-o forta superioara, 19% nu cred in nimic. Romania se afla printre cele mai religioase state din UE cu 90% crezand in existenta unui Dumnezeu, 8% intr-o forta superioara si 1% fiind atei, ea fiind devansata doar de Turcia si Malta.
Cu toate ca aproape 80% dintre europeni au un fel de credinta abia 21% privesc acest aspect ca fiind unul important. Astfel ca se constata ca deismul pierde teren din ce in ce mai mult in fata ateismului si o scadere dramatica in numarul de membri precum si a frecventarii bisericilor(mai ales in randul tinerilor) si te intrebi Quo vadis religia?
Va urma!

P.S. Lansez o intrebare si as dori cat mai multe raspunsuri la sectiunea comentarii.
Credeti ca religia in Romania este legata mai mult de calitate sau de cantitate? Astept raspunsuri argumentate!

Un strop de muzica pentru vizitatori

P.S. M-am gandit mult daca sa postez acest clip sau nu datorita eventualilor pudibonzi care mi-ar vizita pagina. Insa nu vreau sa aloc spatiu unor asemenea ipocrizii asa ca...ce am scris, am scris!

O comedie de stat cu "noi" actori colaterali!

Asa ar suna dupa parerea mea descrierea cea mai fidela a Romaniei. Si "ne-am rade" cu totii daca nu am fi si noi vrand nevrand actori in aceasta comedie sinistra. Pe vremuri liderii beneficiau de increderea poporului si toata lumea privea la ei pentru solutii! La cine sa privim noi astazi? La Basescu regizorul farsei EBA independenta?; la Boc care nu stie din cate ministere e compus cabinetul sau?; la Gioana care joaca atat la putere cat si in opozitie?; la Vanghelie domnul "goagal"?; l-a Pogea care ne minte ca Romania nu este in recesiune?(ca sa nu mai zic ca e teribil de plicticos)? Nu cred! Cred insa ca a venit timpul sa intelegem ca in batalia supravietuirii suntem singuri si e timpul sa incetam sa deschidem televizoarele in speranta ca vom primi vreo raza de speranta de la baietii astia care nu uitati, sunt actori in "comedia dramatica" pe nume Romania!

Mircea & Carmen

Uite ce face dragostea din om...!Aviz amatorilor;)) A doua zi de vacanta a lui Mircea in Grecia.

Articol din ziar(necunoscut)

Oh si daca tot e cu iubire uite un articol din ziar(sursa necunoscuta) care va face valuri pintre iubaretii din tarisoara:

Astazi e “cu iubire”!;)

Ceea ce ma determina sa scriu despre acest subiect desi stiu ca nu prea starneste valuri de interes este utilizarea excesiva a acestui termen sau a sinonimelor si derivatelor acestuia in toate mediile lumii moderne. Astfel ziarele colorate sunt pline de povesti de “iubire” si despartire, politicienii se declara “iubitori” de tara, daca ne mint o fac din ce alt motiv decat…”iubire” pentru popor(nu vor sa ne faca sa suferim), pipitele sunt si ele pline de “iubire” daca cei vizati sunt la randul lor plini de… bani, liderii religiosi declara ca isi iubesc turmele daca acestea...cotizeaza bine si lista poate continua(va las pe dumneavoastra sa mai adaugati). Astfel ca mentalul nostru e invadat de acest termen lipsit de semnificatie, golit de continut, de care parca nu ne mai putem debarasa si te intrebi oare: iubirea incotro?
M-am gandit ca daca tot se discuta despre: ”economia incotro?; “banii incotro?”; “afacerile incotro?” de ce nu am vrea sa discutam si despre „iubirea incotro”?
Daca in vechime iubirea era un cuvant pretios, un giuvaier soptit de mamele cu lacrimi in ochi pentru fiii plecati in lupta, un cuvant soptit de cele care isi asteptau sotii/iubitii acasa, era cuvantul care incalzea inimile si umezea ochii printr-o scrisoare venita de departe, astazi „iubirea” s-a transformat intr-un afis, un banner, un clip publicitar, o lozinca. Astazi „iubirea” creste tirajul ziarelor, imbunatateste ratingul televiziunilor, vinde produsele, produce „vedete” peste noapte cu alte cuvinte a capatat valente profund comercial. Iubirea adevarata este rara ca un castig la 6 din 49 si atunci de ce totusi ne este bombardat zilnic subconstientul cu acest cuvant? Insusi rostirea termenului ar trebui sa ne solemnizeze dar cum sa o faca cand el se afla „pe toate gardurile”? Iubirea atat individuala cat si colectiva este oglindirea lumii noastre interioare, este ca o umbra care ne urmeaza si calitatea acesteia depinde de noi, de mine si de tine. Asadar „iubirea incotro”? si raspunsul paradoxal il vom gasi tot intr-o intrebare: „eu, noi incotro?”

"Poti fi un criminal si sa nici nu stii aceasta!"

Acesta a fost sloganul folosit de Discovery Channel pentru a-si promova o emisiune de profil. Succesiunea cadrelor macabre, motivul sonor si soptirea sloganului pe care l-am amintit, mi-au imprimat teribil de bine in subconstient acest mesaj. Si din cand in cand revine la viata in mintea mea acest slogan sinistru cand sunt confruntat cu o situatie ca cea a celor doi tineri din Timisoara, studenti la medicina, care l-au transat pe acel individ. Ceea ce ma sperie este ca daca le studiezi expresiile, observi doar seninatatea specifica tineretii, nimic nu le tradeaza pe chip posibilitatatea ca acestia sa fie CRIMINALI! Asadar poti fi criminal fara sa stii aceasta? Va las pe voi sa decideti!

Hai sa "ne radem" putin!

Iata un mod cat se poate de sincer de a divorta!

Siguranta si incredere?

Nu mai pot cu cretinii astia de politisti si chiar si cu pipitele din media "inmicrofonate" care atunci cand vine vorba despre situatia cumplita de pe sosele romanesti singurele cuvinte pe care le repeta obsesiv sunt: "viteza excesiva"; "nerespectare vitezei legale" ca e mai usor sa preiei cliseele aste tampe decat sa treci prin filtrul ratiunii realitatea asa cum ne lovim de ea cu totii. Oare astia toti nu au masini, nu calatoresc pe soselele romanicii? Traim in secolul vitezei, intr-o "romanie europeana" si taicamiu cand se intoarce din strainatate cu masina, intervalul de timp in care strabate trei tari e acelasi cu cel de la granita pana acasa. Asta e relitatea din teren! Despre asta de ce nu vorbesc cretineii astia? Soselele sunt criminale(si la propriu si la figurat) si nu viteza! Si in celelalte tari se circula cu viteza dar nu au loc atatea accidente. De ce?
Tot soselele execrabile explica atitudinea agresiva a participantilor la trafic care pana la urma e o consecinta fireasca, doar ca se indreapta de cele mai multe ori spre cine nu trebuie. Siguranta si incredere? In cine? In burtosii astia cu cascheta pe spate care pazesc zonele cu linie continua ca sa le iasa banu'? In puhavii astia rozalii? Toti sunt o ofensa la adresa poporului asta amarat!

In cele ce urmeaza dau un exemplu( din cele multe )despre ce inseamna siguranta si ordinea:

Abandonati in propria tara!

Dupa asa zisa revolutie sa creat o adevarata istericala pe problema libertatii. Toata lumea isi facea iluzii cum va fi in noua era cand lanturile totalitarismului vor fi cazut. Capitalismul era ceva nou si cu totul necunoscut marilor mase din clasa muncitoare astfel ca toate sperantele se legau de acesta. In vremea aceea nu stiam insa ca si capitalismul era tot o forma de dictatura doar ca metoda folosita de a-si racola supusii era diferita. Populatia romaneasca din Covasna si Harghita era si ea pe valul acestei frenezii. Cu trecerea timpului insa am inceput sa descoperim si partea "hada" a democratiei, cea despre care nu ne-au vorbit occidentalii ingamfati care veneau cu tirurile de ajutoare, cea care este dincolo de pancardele viu colorate si bine luminate si de zambetele comerciale ale celor care vor sa ne ia banii si anume dictatura majoritatii. Ne-am trezit astfel sarind din lac in put(adaugarea de alte litere poate fi periculoasa:). Am scapat de dictatura unui individ ca sa descoperim dictatura celor multi. Acest lucru este cel mai evident in judete Harghita si Covasna si pot sa il confirme majoritatea minoritara care isi duce veacul in aceasta zona. La drepturilor cetatenesti si umane a acestora ar trebui sa vegheze cine altcineva decat statul care este sustinut financiar de catre acestia. Dar cine sa faca acest lucru cand cei care compun aparatul de stat sunt prea preocupati de inavutire(£, $) . Conducatorii sunt ca apa, trec si vin prin aceste zone impartind doar observatii, critici si promisiuni fara acoperire si deci finalitate, astfel ca pe buna dreptate se poate spune ca suntem abandonati in propria tara!

P.S. Desi romani chiar si ai nostri frati din alte judete ne eticheteaza ca "bozgori" si "unguri imputiti" pe la semafoare(asa dupa cum se procedeaza in spiritul manelistic atat de caracteristic unora) datorita tablelor de inmatriculare specifice

Eficienta basesciana

Am fost in mai multe randuri onorati de vizita "celui mai iubit fiu al poporului" Traian Basescu pe "pamantul fagaduintei udmr-iste", "tinutul secuiesc". Presedintele s-a dovedit de fiecare data a fi extrem de vocal , denuntand saracia si inapoierea economica, promitand ca va apara interesele romanesti din zona. Dar asa dupa cum ne-a obisnuit dansul in cei cinci ani de mandat toate initiativele sale au ramas doar la nivel declarativ cu speranta ca va mai castiga ceva capital electoral. Astfel ca populatia din zona se confrunta in continuare cu aceleasi probleme cu "satisfactia" insa ca si-au auzit problemele enuntate la televizor. Astfel ca "pamantul fagaduintei" ramane pamantul fagaduitelor neimplinite(land of lies)! Cea mai potrivita incheiere am gasit-o in bancul cu batranul secui care cu ocazia plecarii lui Ceausecu in urma inaugurarii in zona a unei noi crescatorii de porci a spus: "Va multumim pentru aceasta porcherie si va invitam sa faceti si alte porcherii!"

Mesaj de intampinare

Din lipsa de ceva mai bun de facut:), m-am gandit sa-mi creez un blog ca se poarta;) si e un mod trendy de a scapa de excesul de cuvinte. In copilarie nu prea m-a interesat redactarea unui jurnal pentru ca mi se parea profund feminin si efeminizant asa ca am ramas oarecum neexprimat. Promit insa sa ma revansez pe "chestia asta" numita blog! Astfel ca gasesc potrivit a va intampina cu mesajul cordial: bine "am" venit! Un fel de "sa traiti bine!" dar altfel. :P

Mai treceti pe aici! Va astept sprijinind...zidul!;)