Si parca aud sacerdotii “smiorcaindu-se” ca li se golesc bisericile chemand parca intr-o ultima sbatere in speranta ca vor mai auzi inca o data zambetul tinerilor (altadata deranjanti), ganguritul pruncilor (care intrerupeau discursul), discutiile dintre enoriasi in pauzele dintre ceremonii dar acum… sunt de domeniu trecutului. Tot ce a mai ramas sunt zidurile reci si cateva suflete chiar mai reci decat acestea.
Valoarea unei biserici sunt oamenii, ei dau culoare si sens acelor cladiri. Ei trebuiesc pretuiti in ciuda faptul ca unii poate nu ating “altitudinea” celorlati sau poate cei care masoara altitudine altora ar trebui sa se focalizeze pe a lor isusi mai intai.
Astfel ca e timpul sa se inteleaga ca religia nu se face de la amvoane, piedestaluri, balcoane si alte inaltimi bisericesti ci ea se face de la acelasi nivel, de jos, de pe covoarele partasiei si a impreunei simtiri.
Dar in loc de aceasta am transformat religia intr-o pasiune pentru forma fara continut. Intr-o pepiniera a demagogiei si a ipocrizei , intr-un castel in care…parafrazandu-l pe un cititor: daca Hristos ar veni maine nu ar putea intra decat cu pasaport . Si asistam astfel la nasterea unei noi generatii si implicit a unei noi europe “post-crestine”.
Postări
2 comentarii:
Nu trebuie uitati acei preoti care dadeau Certificate de botez evreilor pe timpul lui Antonescu, pentru a-i scapa de deportare in sinistra Transninstrie!
Dar, Biserica nu cunoaste realitatile societatii contemporane, ea nu a intrat, la inceput de secol XXI, ,,pe aceasi usa cu crestinul'', ea nu cunoaste starea reala a religiozitatii valahului, asa cum se intampla in Occident unde fenomenul religios este studiat in toata complexitatea sa. Ea a pierdut contacul cu credinciosii. Cunoaste situatia batranilor abandonati prin aziluri, a copiilor care traiesc in conditii inumane in lagare si orfelinate in asteptarea unei mame adoptive, a miilor de familii care traiesc sub pragul saraciei si care nu au cu ce cumpara, de Craciun, o paine, a femeilor maltratate de barbatii alcolici? Ne doare cand ne gandim la salariile fabuloase ale episcopilor! Unde este iubirea,slujirea aproapelui? Pentru ce Fiul lui Dumnezeu S-a intrupat si a suferit pe Cruce?
Lipsa adevaratei credinte ne dezumanizeaza! Am pierdut si putinul de omenie pe care il aveam in trecut. Sa nu ne mai mire ca bisericile sunt din ce in ce mai goale, iar casele de rugaciune ale neoprotestantilor sunt din ce in ce mai pline.
Trabuie se ne retragem in catacombe pentru a cunoaste adevarata credinta ?
Da e foarte adevarat ca au fost si lideri care si-au iubit turma si in cele mai dificile situatii nu au abandonat-o! La azilele de batrani si casele de copii orfani de cele mai multe ori se merge cu presa, asa ca...ce valoare? Totul a devenit un exercitiu de imagine!
Trimiteți un comentariu