Praf de ciment, lacrimi, si inimi impietrite

Multi ani au trecut de cand sufletele care trudesc pe santierele "cizmei" nu au mai avut o sedere odihnitoare in patria mama deoarece patria adoptiva le consuma toate resursele si le monopolizeaza toate energiile.
Cu toate ca viata nu pare prea roza dintre ruinele caselor de piatra, nici susurul apei sau cantecul pasarilor nu se aude datorita huruitului picamarelor cat despre admirarea unui apus de soare, acesta se vede cam greu printre macarale, exista o determinare puternica de a nu a renunta la obiectul trudei izvorata din nevoia de sigurantei financiare. Siguranta financiara isi are importanta ei, cu toate acestea insa, nu este oare pretul platit prea mare? Viitorul va decide! Pentru un moment insa acesti oameni traiesc in praf de ciment, lacrimi si...inimi impietrite.