Cand crezi un singur lucru, ca numai crezi nimic

Un vechi blestem chinezesc spune: "sa traiesti...vremuri interesante!". De ce ar fi aceasta expresie un blestem? Nu e preferabil ca viata sa fie interesanta si plina de neprevazute decat monotona si plictisitoare? Si de fapt..."what's the point in living If you cannot feel alive"...nu-i asa?
Ce se intampla insa cand vremurile devin...prea interesante? Viata se transforma intr-o sinusoida continua, echilibrul si linistea interioara fiind de domeniul trecutului, omul concentrandu-se doar asupra infruntarii necunoscutului, a noului. Dar despre toate acestea cel mai bine stie omul modern, care a renuntat la primitivism pentru modernism si apoi postmodernism in speranta de mai bine. Insa, ce sa vezi? In loc de "bine", toate acestea sau intors impotriva noastra, invadandu-ne intimitatea, suprasaturandu-ne mentalul si sufocandu-ne intr-atat incat abia daca mai gasim un moment de liniste cu noi insine. De parca toate acestea n-ar fi suficiente, pana si noi intre noi ne luptam sa controlam mintea celuilalt prin diferite mijloace ca: politica, publicitatea, religia; astfel ca la un moment dat constati ca toti stiu mai bine ca tine cum trebuie sa gandesti, la ce trebuie sa speri, cum trebuie sa te imbraci, ce trebuie sa mananci, cui trebuie sa te rogi si cum, stiu pana si...cand, cum si pe cine sa iubesti, incat iti vine sa zici: daca tot stiti voi mai bine ca mine cum trebuie sa traiesc, traiti voi si pentru mine!:) Binenteles ca acest lucru nu este posibil, doar ca toate aceste te fac sa te trezesti la o rascruce de zeci de mii de drumuri fortandu-te sa iei deciziile repede si toate deodata astfel ca ajungi sa crezi un singur lucru, ca numai crezi nimic.