Praf de ciment, lacrimi, si inimi impietrite

Multi ani au trecut de cand sufletele care trudesc pe santierele "cizmei" nu au mai avut o sedere odihnitoare in patria mama deoarece patria adoptiva le consuma toate resursele si le monopolizeaza toate energiile.
Cu toate ca viata nu pare prea roza dintre ruinele caselor de piatra, nici susurul apei sau cantecul pasarilor nu se aude datorita huruitului picamarelor cat despre admirarea unui apus de soare, acesta se vede cam greu printre macarale, exista o determinare puternica de a nu a renunta la obiectul trudei izvorata din nevoia de sigurantei financiare. Siguranta financiara isi are importanta ei, cu toate acestea insa, nu este oare pretul platit prea mare? Viitorul va decide! Pentru un moment insa acesti oameni traiesc in praf de ciment, lacrimi si...inimi impietrite.

Salutari de pe "taramul fagaduintei"!

Daca credeti ca am ajuns in Rai va inselati cu siguranta. Nu sunt decat pe pamantul fagaduintei multor romanasi si anume Europa Occidentala mai precis Italia. Motivul pentru care destinul m-a purtat pe aceste meleaguri este cel clasic: nevoia de bani. Cu aceasta ocazie as dori sa imi cer scuze fata de admiratorii acestui site datorita absentei mele destul de indelungate si as dori sa le spun ca nu i-am uitat ci i-am purtat in suflet tot acest timp. Multumesc celor care au continuat sa ma viziteze si ii asigur ca nu voi mai absenta asa de mult si daca vor ramane pe aproape ii voi surprinde din cand in cand cu articole interesante si poze de pe teren;).Ohh....apropo salutari tuturor de la papa!:))

Take care!