M-am intors!

Multumesc ca m-ati vizitat si in absenta mea!
Nu recomand nimanui sa mearga in vacanta in "land of choice" deoarece cu aceeasi bani se poate merge in Grecia sau in alte locatii europene unde conditiile sunt incomparabile. Facand abstractie de plajele destul de murdare si neingrijite si apa cu alge iata ce puteti gasi:



Eforie Sud



Baietii la volei (Eforie Sud)





Eu si baietii la "o bila"(Eforie Sud)





Plaja Mamaia



Imagine reprezentativa atat pe Constanta cat si pentru Romania! In spatele baiatului care cersea era un Audi Q7 intalnindu-se astfel cele doua extreme sociale dominante in tarisoara!

Vine vacanta...cu trenul din Franta!;)

Dragi prieteni ai acestui site. Voi pleca in vacanta pentru cateva zile. Ca orice valah care se respecta unde sa ma duc decat la Pontus Euxinus? Inainte insa sa plec, va las ca tema de casa, sa mai vizitati siteul si sa va exprimati opinia la rubrica comments legat de oricare dintre articole si daca nu e prea mult sa votati si la poll. Promit ca la intoarcere sa va povestesc cat de neagra a fost...marea binenteles. Sper sa nu se ia culoarea la vacanta ca la romanica s-a luat deja!:D

BRB!;)

P.S. Poate ma surprindeti cu un numar mare de comentarii dragi prieteni!

Sinceritatea ca alternativa la comercializare

Cu totii am experimentata perioada adolescentei cand ni se parea ca nimic din ceea ce eram nu era bine si incercam ca prin diferite trucuri sa iesim in evidenta, sa ne remarcam. Cel mai adesea incercam sa schimba cate ceva la exterior in felul de a ne imbraca sau de a ne pieptana. Mai apoi descopeream ca schimbarile nu aducea rezultatele scontate. Acest fapt este determinat de dorinta fiecaruia de " a se vinde" mai bine, de a fi mai apreciat, mai popular.
Cu alte cuvinte omul are tendinta ca la orice varsta sa se comercializeze mai evident fiind acest fapt in adolescenta. M-a preocupat mult in ultima perioada de ce omul are tendinta sa se schimbe(de cele mai multe ori in rau) chiar si atunci cand nu este cazul si care este solutia sa fie totusi apreciat fara schimbari inutile. Astfel ca alternativa care o propun comercializarii este sinceritatea.
Majoritatea celor care ne inconjoara sunt sensibili la aceasta trasatura de caracter tohmai datorita faptului ca este destul de rara si astfel ca s-ar putea sa constatam ca vom dobandi mai multa apreciere in acest fel si vietile noastre vor fi mai echilibrate. Chiar daca nu se va intampla asa, nu inseamna ca noi suntem pe un drum gresit ci ca momentul in care "am ales" sa ne nastem nu a fost unul tohmai propice!:)

Sa (re)descoperim valorile muzicale!

John Denver este compozitorul acestei superbe piese si o dedic tuturor cititorilor mei!

Religia pasiune pentru forma fara continut

Si parca aud sacerdotii “smiorcaindu-se” ca li se golesc bisericile chemand parca intr-o ultima sbatere in speranta ca vor mai auzi inca o data zambetul tinerilor (altadata deranjanti), ganguritul pruncilor (care intrerupeau discursul), discutiile dintre enoriasi in pauzele dintre ceremonii dar acum… sunt de domeniu trecutului. Tot ce a mai ramas sunt zidurile reci si cateva suflete chiar mai reci decat acestea.
Valoarea unei biserici sunt oamenii, ei dau culoare si sens acelor cladiri. Ei trebuiesc pretuiti in ciuda faptul ca unii poate nu ating “altitudinea” celorlati sau poate cei care masoara altitudine altora ar trebui sa se focalizeze pe a lor isusi mai intai.
Astfel ca e timpul sa se inteleaga ca religia nu se face de la amvoane, piedestaluri, balcoane si alte inaltimi bisericesti ci ea se face de la acelasi nivel, de jos, de pe covoarele partasiei si a impreunei simtiri.
Dar in loc de aceasta am transformat religia intr-o pasiune pentru forma fara continut. Intr-o pepiniera a demagogiei si a ipocrizei , intr-un castel in care…parafrazandu-l pe un cititor: daca Hristos ar veni maine nu ar putea intra decat cu pasaport . Si asistam astfel la nasterea unei noi generatii si implicit a unei noi europe “post-crestine”.

Quo vadis religia?

Dragi cititori, pentru astazi am ales subiectul acesta deoarece navigand pe internet am descoperit un articol legat de religie in UE din care s-ar zice ca facem si noi parte si m-am gandit ca ar fi interesant sa va impartasesc si voua cate ceva din articol si sa tragem impreuna cateva concluzii. Nu am in vedere prin acest articol sa ma adresez vreunui public specific, nici promovarea vreunei denominatiuni. Ceea ce voi incerca este o tratare generala, pentru publicul larg deoarece nu cred ca ar fi vreo persoana care sa fie straina de acest subiect prin insusi faptul ca suntem inconjurati de religie si de manifestarea ei in cele mai diverse forme, si pe cat de diverse sunt religiile pe atat de diverse pot fi si opiniile in aceasta privinta. Sigur ca subiectul este deosebit de vast si nu poate fi epuizat tocmai de aceea nu am de gand sa ma avant foarte mult in filosofia religiei si nici sa ma erijez in vreun parinte spiritual. Ceea ce voi face insa este sa las cifrele sa ne vorbeasca.
Astfel Wikipedia prezinta Uniunea Europeana ca o uniune seculara, nefiind in vreun fel legata oficial de o religie in ciuda faptului ca in cateva state exista o religie oficiala, religia dominata fiind crestinismul. Erubarometrul din 2005 la intrebarea „Credeti in Dumnezeu?” arata astfel: in Estonia 16% cred in existenta unui Dumnezeu, 54% cred in existenta unei forte superioara, 26% nu cred deloc; la polul opus se afla Malta unde 95% cred in existenta unui Dumnezeu, 3% cred intr-o forta superioara si 1% nu cred in nimic. Situatia altor state este urmatoarea: in Marea Britanie 38% cred in existenta lui Dumnezeu, 40% cred intr-o forta superioara, 20% nu cred in nimic, in Ungaria 44% cred in existenta unui Dumnezeu, 31% cred intr-o forta superioara, 19% nu cred in nimic. Romania se afla printre cele mai religioase state din UE cu 90% crezand in existenta unui Dumnezeu, 8% intr-o forta superioara si 1% fiind atei, ea fiind devansata doar de Turcia si Malta.
Cu toate ca aproape 80% dintre europeni au un fel de credinta abia 21% privesc acest aspect ca fiind unul important. Astfel ca se constata ca deismul pierde teren din ce in ce mai mult in fata ateismului si o scadere dramatica in numarul de membri precum si a frecventarii bisericilor(mai ales in randul tinerilor) si te intrebi Quo vadis religia?
Va urma!

P.S. Lansez o intrebare si as dori cat mai multe raspunsuri la sectiunea comentarii.
Credeti ca religia in Romania este legata mai mult de calitate sau de cantitate? Astept raspunsuri argumentate!

Un strop de muzica pentru vizitatori

P.S. M-am gandit mult daca sa postez acest clip sau nu datorita eventualilor pudibonzi care mi-ar vizita pagina. Insa nu vreau sa aloc spatiu unor asemenea ipocrizii asa ca...ce am scris, am scris!

O comedie de stat cu "noi" actori colaterali!

Asa ar suna dupa parerea mea descrierea cea mai fidela a Romaniei. Si "ne-am rade" cu totii daca nu am fi si noi vrand nevrand actori in aceasta comedie sinistra. Pe vremuri liderii beneficiau de increderea poporului si toata lumea privea la ei pentru solutii! La cine sa privim noi astazi? La Basescu regizorul farsei EBA independenta?; la Boc care nu stie din cate ministere e compus cabinetul sau?; la Gioana care joaca atat la putere cat si in opozitie?; la Vanghelie domnul "goagal"?; l-a Pogea care ne minte ca Romania nu este in recesiune?(ca sa nu mai zic ca e teribil de plicticos)? Nu cred! Cred insa ca a venit timpul sa intelegem ca in batalia supravietuirii suntem singuri si e timpul sa incetam sa deschidem televizoarele in speranta ca vom primi vreo raza de speranta de la baietii astia care nu uitati, sunt actori in "comedia dramatica" pe nume Romania!

Mircea & Carmen

Uite ce face dragostea din om...!Aviz amatorilor;)) A doua zi de vacanta a lui Mircea in Grecia.

Articol din ziar(necunoscut)

Oh si daca tot e cu iubire uite un articol din ziar(sursa necunoscuta) care va face valuri pintre iubaretii din tarisoara:

Astazi e “cu iubire”!;)

Ceea ce ma determina sa scriu despre acest subiect desi stiu ca nu prea starneste valuri de interes este utilizarea excesiva a acestui termen sau a sinonimelor si derivatelor acestuia in toate mediile lumii moderne. Astfel ziarele colorate sunt pline de povesti de “iubire” si despartire, politicienii se declara “iubitori” de tara, daca ne mint o fac din ce alt motiv decat…”iubire” pentru popor(nu vor sa ne faca sa suferim), pipitele sunt si ele pline de “iubire” daca cei vizati sunt la randul lor plini de… bani, liderii religiosi declara ca isi iubesc turmele daca acestea...cotizeaza bine si lista poate continua(va las pe dumneavoastra sa mai adaugati). Astfel ca mentalul nostru e invadat de acest termen lipsit de semnificatie, golit de continut, de care parca nu ne mai putem debarasa si te intrebi oare: iubirea incotro?
M-am gandit ca daca tot se discuta despre: ”economia incotro?; “banii incotro?”; “afacerile incotro?” de ce nu am vrea sa discutam si despre „iubirea incotro”?
Daca in vechime iubirea era un cuvant pretios, un giuvaier soptit de mamele cu lacrimi in ochi pentru fiii plecati in lupta, un cuvant soptit de cele care isi asteptau sotii/iubitii acasa, era cuvantul care incalzea inimile si umezea ochii printr-o scrisoare venita de departe, astazi „iubirea” s-a transformat intr-un afis, un banner, un clip publicitar, o lozinca. Astazi „iubirea” creste tirajul ziarelor, imbunatateste ratingul televiziunilor, vinde produsele, produce „vedete” peste noapte cu alte cuvinte a capatat valente profund comercial. Iubirea adevarata este rara ca un castig la 6 din 49 si atunci de ce totusi ne este bombardat zilnic subconstientul cu acest cuvant? Insusi rostirea termenului ar trebui sa ne solemnizeze dar cum sa o faca cand el se afla „pe toate gardurile”? Iubirea atat individuala cat si colectiva este oglindirea lumii noastre interioare, este ca o umbra care ne urmeaza si calitatea acesteia depinde de noi, de mine si de tine. Asadar „iubirea incotro”? si raspunsul paradoxal il vom gasi tot intr-o intrebare: „eu, noi incotro?”

"Poti fi un criminal si sa nici nu stii aceasta!"

Acesta a fost sloganul folosit de Discovery Channel pentru a-si promova o emisiune de profil. Succesiunea cadrelor macabre, motivul sonor si soptirea sloganului pe care l-am amintit, mi-au imprimat teribil de bine in subconstient acest mesaj. Si din cand in cand revine la viata in mintea mea acest slogan sinistru cand sunt confruntat cu o situatie ca cea a celor doi tineri din Timisoara, studenti la medicina, care l-au transat pe acel individ. Ceea ce ma sperie este ca daca le studiezi expresiile, observi doar seninatatea specifica tineretii, nimic nu le tradeaza pe chip posibilitatatea ca acestia sa fie CRIMINALI! Asadar poti fi criminal fara sa stii aceasta? Va las pe voi sa decideti!

Hai sa "ne radem" putin!

Iata un mod cat se poate de sincer de a divorta!

Siguranta si incredere?

Nu mai pot cu cretinii astia de politisti si chiar si cu pipitele din media "inmicrofonate" care atunci cand vine vorba despre situatia cumplita de pe sosele romanesti singurele cuvinte pe care le repeta obsesiv sunt: "viteza excesiva"; "nerespectare vitezei legale" ca e mai usor sa preiei cliseele aste tampe decat sa treci prin filtrul ratiunii realitatea asa cum ne lovim de ea cu totii. Oare astia toti nu au masini, nu calatoresc pe soselele romanicii? Traim in secolul vitezei, intr-o "romanie europeana" si taicamiu cand se intoarce din strainatate cu masina, intervalul de timp in care strabate trei tari e acelasi cu cel de la granita pana acasa. Asta e relitatea din teren! Despre asta de ce nu vorbesc cretineii astia? Soselele sunt criminale(si la propriu si la figurat) si nu viteza! Si in celelalte tari se circula cu viteza dar nu au loc atatea accidente. De ce?
Tot soselele execrabile explica atitudinea agresiva a participantilor la trafic care pana la urma e o consecinta fireasca, doar ca se indreapta de cele mai multe ori spre cine nu trebuie. Siguranta si incredere? In cine? In burtosii astia cu cascheta pe spate care pazesc zonele cu linie continua ca sa le iasa banu'? In puhavii astia rozalii? Toti sunt o ofensa la adresa poporului asta amarat!

In cele ce urmeaza dau un exemplu( din cele multe )despre ce inseamna siguranta si ordinea: